You are currently browsing the category archive for the ‘Minciună’ category.
Intr-o zi de toamna, destul de friguroasa deja, undeva intr-un copac din parcul nostru, un pui de randunica se odihnea pe o crenguta, la soare, intr-o atmosfera suficient de racoroasa datorita anotimpului care nu intarzia sa isi arate adevarata fata. Era obosit puiul. Antrenamentul de zbor tocmai luase sfarsit si nu isi dorea altceva decat un somn bun desi era doar amiaza.
Deasupra padurii zbura un stol galagios de ciori. Urlau una la alta de parca nu era altceva de facut in ziua respectiva decat sa te distrezi. Una din ele, vazu de departe randunica singura si astfel indrazni cu tupeu sa se apropie.
Cioara a spus:
– Vad ca te pregatesti pentru un drum lung. Incotro zbori?
Randunica i-a raspuns:
– Nu stiu sigur unde este exact locul, dar se face din ce in ce mai frig aici. S-ar putea sa inghet. Stiu sigur ca zbor spre o tara mai calda!
Cioara raspunse ironic:
– Te-ai nascut abia acum cateva luni; cum stii ca exista o tara mai calda in care sa te adapostesti in timp ce este frig?
– Cel ce mi-a pus in inima aceasta dorinta mai calda nu poate sa ma insele, plus de asta, mi-a spus mama mea ca este asa! replica biata randunica.
– Vai de capul tau randunica naiva si proasta, raspunse rautacios cioara. Tu crezi ca tot ce zboara se mananca? dupa care isi lua zborul razand in hohote.
Tocmai ramasa singura, in mintea randunicii se nascu indoiala:
– Daca nu exista o tara mai calda?
Nici nu isi terminase bine gandul, cand din nou aceeasi silueta umbroasa se apropie de ea. Parca speriata cu o intristare accelerata deja, isi ridica repede privirea…. ERA MAMA.
– Mamaaa, striga ea aproape lacrimand.
– Ce s-a intamplat scumpo? raspunse cald mama.
– Mama, e adevarat ca nu exista o tara mai calda si mai frumoasa ca aceasta?
– Nu draga mea, ea exista.
Mama se vedea ca stie sigur.
– Dar de unde stii cu certitudine? striga puiul plangand cu deznadejde.
– Am fost acolo, puiul meu, nu mai plange.
– Te iubesc mama!
– Si eu draga mea. Ce spui? Mai exersam putin zborul?
– Da, raspunse puiul cu un entuziasm proaspat.
Vezi video:
https://www.youtube.com/watch?v=Jz9hv5APbYs&t=1s
Calea spre cer in 1000 de ilustratii, editura Agape, 1998.
Ilustratia nr. 7
In Cimislia, Republica Moldova, traia o femeie cunoscuta ca fiind foarte serioasa. Avea o vaca ce dadea lapte bun si multi oameni veneau sa cumpere lapte de la ea. Cu toate acestea, fara stirea lor, ea adauga de fiecare data putina apa in lapte, ca sa-l inmulteasca.
Dupa cativa ani a inceput sa il caute pe Hristos si a inteles ca gestul ei nu se potriveste cu invatatura Scripturii. Asa ca a incetat sa mai puna apa in lapte. Oamenii gustau laptele care acum devenise si mai bun si o intrebau:
– De unde il ai? Ai schimbat vaca?
– Nu, raspunse femeia.
– Atunci probabil ai schimbat pasunea.
– Nu, n-am schimbat nici pasunea.
– Atunci, cum se face ca laptele tau a devenit si mai bun?
– Am schimbat inima, raspunse femeia.
Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010.
La Dachau, lagarul de concentrare nazist, au inceput sa se inregistreze un numar foarte crescut de sinucideri. Unul din prizonierii mai vechi si-a dat seama ca oamenii o faceau din cauza lipsei de speranta. El a raspandit zvonul ca armata rusa este foarte aproape si ca in curand vor fi eliberati. Ca urmare, sinuciderile au incetat si o atmosfera de optimism si entuziasm a cuprins intreg lagarul. Sesizand aceasta, ofiterii au urmarit sa vada care este cauza. In cele din urma au inteles optimismul prizonierilor si au dezmintit apropierea rusilor declarandu-l un zvon fals. Odata cu aceasta, sinuciderile au reaparut sub un numar si mai mare.
Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010.
Emmanuel Ninger a fost un artist tare talentat. Obisnuia sa isi cumpere cele necesare de la un magazin al carui patron il cunostea bine. Intr-una din zile, domnul Ninger si-a platit cumparaturile cu o bancnota de 20$. Patronul magazinului i-a acceptat banii si i-a pus in sertarul casei de marcat. Totusi acesta a remarcat ca s-a murdarit pe degete de cerneala. A devenit suspicios si a anuntat politia.
Politistii au obtinut un mandat de perchezitie a casei lui Emmanuel Ninger. In podul acestuia au gasit instrumente de reproducere a bancnotei de 20$. Au gasit si trei portrete pictate de domnul Ninger. Erau deosebite. De fapt, daca stai sa te gandesti, trebuia sa aiba talent ca sa poata reproduce bancnotele. A reusit sa pacaleasaca o multime de persoane pana in ziua ghinionista.
Dupa arestarea sa, cele trei tablouri s-au vandut la o licitatie publica cu 5000$ fiecare. O suma mare pentru vremea aceea. Culmea e ca practic i-a luat aproximativ aceeasi perioada de timp pentru a picta boncnota de 20$ cat i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5000$.
Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010
Cu multi ani in urma, in China traia un barbat care a fost acceptat ca membru in orchestra imperiala cu ajutorul unui prieten deosebit de influent. Acel barbat pretindea ca este un flautist desavarsit, desi nu stia sa cante nici o nota. Lucrurile au mers bine pana la o vreme. In timpul concertelor, isi punea flautul la gura la momentul potrivit si mima cu dibacie cantatul.
Dar, intr-o zi, imparatul a anuntat ca doreste ca fiecare membru al orchestrei sa prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul ingrozit a inceput imediat sa ia lectii de cantat la flaut, dar aceasta nu l-a ajutat aproape deloc. S-a gandit sa se prefaca bolnav in ziua cand era programat sa cante, dar s-a temut ca medicul imperial va raporta inselatoria. Asa au trecut zilele, iar cand recitalul sau a sosit, pentru a nu fi descoperita frauda, si-a luat viata. S-a temut sa fie confruntat cu muzica sa!
10 ianuarie 2009, Samanta buna.
Un bărbat care își căuta de lucru, aflase că urma să fie redeschisă grădina zoologică din oraș, așa că s-a dus și a întrebat de o slujbă. Grădina oferea un post foarte ciudat. Gorila murise și avea nevoie de cineva care să se îmbrace într-un costum de gorilă și să se comporte ca atare. Identitatea sa umra să fie ținută secret, bineînțeles. Slujba era foarte bine plătită, așa că, omul a acceptat. A încercat costumul: îi venea perfect, arăta ca o gorilă și astfel a și început noul servici.
L-a început și-a pus capul jos și s-a culcat. După o vreme însă, a obosit de atâta stat așa că s-a plimbat puțin prin cușcă, a sărit de colo colo și încercat câteva suntele a la gorila. Cei ce îl priveau păreau încântaţi, astfel că au început să aplaude şi să îi arunce alune. Cum îi plăceau alunele, a continuat şi mai mult. A încercat să se caţere într-un copac. Asta a plăcut și mai mult mulțimii, asta însemnând și mai multe alune. A apucat apoi o liană balansându-se dintr-o parte în alta a cuștii. Balansându-se tot mai mult și tot mai sus, dintr-o dată, liana s-a rupt. Și… a căzut afară din cușca sa, în cușca vecină, cușca leului.
În acel moment s-a panicat. În fața lui stătea un leu imens, la mai puțin de 5 metri. Și mai mult decât atât, părea extrem de înfometat. Omul îmbrăcat în gorilă a început să sară și să strige:
– Ajutor! Ajutor! Scoateți-mă de aici! Eu nu sunt o adevărată gorilă! Sunt doar îmbrăcat în gorilă! Ajutoooor!
Atunci leul a sărit rapid pe el, l-a pus la pământ și i-a spus:
– Taci din gură! O să fim concediați amândoi!
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Conform unei vechi legende, un călător s-a rătăcit și a ajuns pe un nisip mișcător. Confucius a văzut situația în care se afla omul și a spus:
– Este evident că trebuie evitate astfel de locuri.
Apoi, Buda trecând și el pe acolo, văzând eforturile disperate ale omului a spus:
– Fie ca problema acestui om să fie o lecție pentru întreaga lume.
După aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului care se afunda tot mai mult în nisipul mișcător, a spus:
– Aceasta e voia lui Alah!
La sfârșit a apărut și Isus. El a spus:
– Apucă-mă de mână, frate. Te voi ajuta Eu să scapi.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Domnul și doamna Jones au primit o scrisoare de la fiica lor, Julie, studentă la facultate în anul întâi.
Dragă mamă și tată,
M-am gândit să vă scriu o scrisoare ca să știți ce se mai întâmplă cu viața mea. M-am îndrăgostit de un tip pe nume Blaze. E într-adevăr un tip pe cinste, dar a renunțat la școală de câțiva ani și s-a căsătorit. N-a mers, așa că, anul trecut a divorțat. Ne întâlnim de câteva săptămâni și ne gândim să ne căsătorim, în toamnă. Până atunci am hotărât să mă mut în apartamentul lui. S-ar putea să fiu însărcinată. O, da, am renunțat și eu la școală, săptămâna trecută, ca să îmi pot lua o slujbă ca să îl întrețin pe Blaze. Sper să termin facultatea după ce ne căsătorim.
Dragi părinți, vreau să vă spun că tot ce am scris până acum sunt doar minciuni. Nimic nu este adevărat. Am glumit. Am luat doar un 6 la franceză, 5 la matematică și, de asemenea, este adevărat că am nevoie de niște bani. A-ți putea, vă rog, să-mi trimiteți niște bani? Mulțumesc mult.
Cu drag, Julie.
Morala: veștile rele par mai bune pe lângă altele și mai rele.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Băștinași din Africa au un mod ingenios de a prinde maimuțele. După ce curăță bine jumătate dintr-o nucă de cocos, fac o gaură, astfel încât prin ea abia să încapă mâna unei maimuțe. Apoi pun un fruct, ca portocala de exemplu, după care leagă cu funii întreaga nucă, ambele jumătăți înapoi la locul lor.
Mai devreme sau mai târziu, o maimuță apare condusă de mirosul delicios al portocalei. Atunci maimuța își strecoară mâna prin gaura din nucă, iar în momentul în care vrea să scoată fructul nu poate, fiind mai mare decât orificiul făcut, astfel că, atâta timp cât ține portocala în mână, ea este prinsă în capcană.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
O mulțime de bărbați, femei și copii s-au adunat la gară. Îmbrăcați ca pentru o călătorie lungă, cu bagajele alături, discutau între ei în șoaptă. Bărbați înarmați, îmbrăcați în uniforme SS, temuta aripă a armatei naziste, îi înconjurau.
Oamenii ce tremurau pe peronul gării nu erau criminali. Erau evrei. Evrei francezi care fuseseră alungați din casele lor de către naziști sau de către francezii ce simpatizau cu cotropitorii.
Soldații înarmați i-au îndrumat pe evrei în vagoane. Au intrat fără să opună rezistență. Cei ce privreau se întrebau de ce se întâmplă așa ceva; dar ajungeau să se liniștească spunându-și că totul va fi bine, că nu era nevoie să-și facă griji pentru prietenii și vecinii lor. Erau pe mâini bune.
Cum puteau crede așa ceva? Deoarece, pe fiecare ușă de vagon scria în franceză: Compania de transporturi caritabile.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Într-o zi, o găină și un porc mergeau de-a lungul unei străzi. Au văzut niște copii săraci care păreau de parcă n-ar mai fi mâncat de zile întregi. Mișcată de compasiune, găina a spus porcului:
– Am o idee! Hai să oferim acestor copii un mic dejun copios: șuncă și ouă!
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Într-o zi, o găină a găsit un ou. L-a luat și l-a clocit până când a ieșit din el un pui. Puiul era deosebit de ceilalți deoarece oul găsit era al unui vultur, abandonat din cine știe ce motiv. Astfel, un vultul a intrat într-o familie de găini.
Dintre păsări, vulturii sunt cele mai impresionante, scrutând orizontul la înălțimi amețitoare, cu grație și ușurință, în timp ce găinile nici măcar nu știu să zboare.
Cum era de așteptat, micul vultur, crescut între găini a ajuns să creadă și el că este găină. Umbla de colo colo, mânca gunoaie și scotea sunete asemănătoare cu ale găinilor.
Într-o zi, s-a uitat în sus și a văzut un vultur ce zbura maiestuos în văzduh. Când și-a întrebat familia cum se numea acea pasăre, ei i-au răspuns:
– Este un vultur. Dar tu nu vei putea fi niciodată asemenea lui. Tu ești doar o găină.
Și cu asta s-au întors la ciugulitul prin gunoaie.
Vulturul și-a petrecut întreaga viață privind spre cer la alți vulturi, tânjind să fie asemenea lor, și să fie împreună cu ei printre nori. Dar niciodată n-a încercat să-și ridice aripile și să încerce să zboare. Vulturul a murit convins că este doar o simplă găină.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Un prieten de-al meu stătea, într-o zi, în sufragerie, când pisica sa a intrat ducând în gură un ”cadou” – un animal mort. Uitântu-se mai atent, a rămas șocat realizând că, de fapt, animalul mort era un iepuraș ce aparținea fetiței ce locuia alături. Numele ei era Bonny. Prietenul meu s-a simțit groaznic, crezând că pisica lui omorâse iepurașul.
Iute la minte, prietenul meu a făcut pe loc un plan. A luat iepurele din gura pisicii. Era groaznic de murdar, așa că l-a pus în chiuvetă și l-a spălat cu șampon cât a putut de bine. Apoi a luat uscătorul de păr și l-a uscat până când a arătat perfect. În final, a luat iepurașul mort și s-a strecurat în curtea vecinilor unde a pus iepurașul la loc în cușca lui. La aranjat puțin ca să pară cât mai natural.
În dimineața următoare, prietenul meu s-a uitat pe fereastră și a remarcat o mulțime de oameni adunați în jurul cuștii iepurelui. Toată lumea părea să vorbească aprins. Prietenul meu s-a hotărât să meargă și el să vadă ”despre ce era vorba”. Când a ajuns acolo, mama lui Bonny i-a spus:
– N-o să crezi ce s-a întâmplat! Este o minune! Iepurașul lui Bonny a murit de câteva zile și tocmai acolo îl îngropasem…”
Morala: Nu încerca să acoperi o greșeală cu o minciună.
Ilustratii pentru predica 