You are currently browsing the category archive for the ‘Concurența’ category.
Intr-un mic orasel traia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celalalt isi castiga existenta vanzand sandale. Aceasta femeie era mai mereu trista. Vazand-o mereu in aceasta stare de tristete, un om a intrebat-o:
– Ce te supara femeie? Ce necaz iti chinuie sufletul?
Femeia ii raspunse:
– Vezi dumneata, acum ploua. Din cauza vremii feciorul care vinde sandale are de suferit. Cum sa nu fiu necajita?
Peste cateva zile aparu si soarele dar mai putin in inima femeii caci ea tot trista si abatuta era. Nedumerit acum, omul o intreba din nou:
Acum e soare, nu asta asteptai? De ce esti in continuare suparata?
– Ooo, vezi dumneata, celalalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpara umbrele pe vremea asta insorita?
Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010
Cu multi ani in urma, in China traia un barbat care a fost acceptat ca membru in orchestra imperiala cu ajutorul unui prieten deosebit de influent. Acel barbat pretindea ca este un flautist desavarsit, desi nu stia sa cante nici o nota. Lucrurile au mers bine pana la o vreme. In timpul concertelor, isi punea flautul la gura la momentul potrivit si mima cu dibacie cantatul.
Dar, intr-o zi, imparatul a anuntat ca doreste ca fiecare membru al orchestrei sa prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul ingrozit a inceput imediat sa ia lectii de cantat la flaut, dar aceasta nu l-a ajutat aproape deloc. S-a gandit sa se prefaca bolnav in ziua cand era programat sa cante, dar s-a temut ca medicul imperial va raporta inselatoria. Asa au trecut zilele, iar cand recitalul sau a sosit, pentru a nu fi descoperita frauda, si-a luat viata. S-a temut sa fie confruntat cu muzica sa!
10 ianuarie 2009, Samanta buna.
Într-o universitate renumită, la un curs de logică din anul I, profesorul a făcut o ofertă neobișnuită cu privire la examenul de sfârșit de an. El le-a spus studenților:
– Puteți veni și copia la examen doar cu atâta informație cât încape pe o coală de A4.
Așa că fiecare student și-a pregătit ”terenul”, au tras din greu toată săptămâna, ca să poată pune cât mai multe cunoștințe cu putință pe o coală A4.
Totuși, unul dintre studenți, când a intrat în clasă, în ziua examenului, a pus o coală de hârtie pe podea și pe ea l-a pus să stea pe unul din studenții din anul IV. Studentul de anul IV i-a spus acestuia tot ce trebuia să știe. Drept rezultat, el a fost singurul student din an care a luat nota maximă.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Dl. Nelu și cu dl. Vasile (nume fictive), ambii foarte bolnavi, împărțeau un mic salon de spital. În salon încăpeau exact două paturi și două noptiere. Mai era loc doar pentru deschiderea ușii. O fereastră le permitea ”contactul” cu lumea. Dl. Nelu avea voie să stea în șezut, pe pat, timp de o oră pe zi, pentru că avea probleme cu fluidul din plămâni. Patul său era așezat la fereastră, însă dl. Vasile trebuia să-și petreacă cea mai mare parte a zilei întins pe spate. Mai neplăcut era faptul că nu li se permitea să facă ce și-ar fi dorit. N-aveau voie să citească, să asculte radio sau să uite la TV. Trebuiau să-și petreacă zilele în liniște, doar ei doi.
Fereastra părea că dă în parc, lângă lac unde rațe, lebede, bărcuțe deleghidate, copii, tineri îndrăgostiți, iarbă și flori, jocuri de fotbal ici colo și copaci peste care se vedea contural orașul erau doar câteva detalii. Dl. Nelu, fiind lângă fereastră, asculta toate acestea, bucurându-se de fiecare minut.
Într-o după masă, a fost o paradă în apropiere, iar dl. Vasile se gândea: ”De ce a trebuit să fie Nelu lângă fereastră și să aibă numai el toată bucuria de a vedea ce se întâmplă afară? De ce să nu am și eu șansa asta?”. După câteva zile, Dl. Vasile a ajuns negru de invidie. El ar trebui să stea de acum înainte la fereastră.
Într-o noapte, în timp ce dl. Vasile se uita în tavan, dl. Nelu a început să tușească brusc, înecându-se cu fluidul ce-i ieșea din plămâni. Mâinile i s-au întins spre butonul de alarmă. Dl. Vasile nu s-a clintit. Tusea vecinului de pat a continuat fiind întreruptă de sufocări tot mai frecvente, iar în final dl. Nelu a încetat să respire. Dl. Vasile a continuat să privească în tavan.
Dimineața, când a venit asistenta în salon, l-a găsit pe dl. Nelu mort. Fără mare zarvă, corpul i-a fost luat și dus la morgă.
Imediat când a avut ocazia, dl. Vasile a cerut să fie mutat în patul de lângă fereastră. Doctorul a fost de acord și a dispus mutarea acestuia. În momentul în care a fost lăsat singur, s-a foit să se așeze confortabil, s-a ridicat în coate și cu mare greutate a putut privi pe fereastră. Spre surprinderea lui, afară se vedea un zid cenușiu, mâncat de vreme.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Cu câțiva ani în urmă, un tânăr care căuta de lucru s-a apropiat de șeful unei echipe de tăietori de lemne și i-a cerut de lucru.
– Depinde, a răspuns șeful echipei. Hai să vedem dacă poți tăia copacul ăsta.
Tânărul a păși lângă copac și cu mare îndemânare a doborât copacul. Șeful, impresionat a exclamat:
– Poți începe de luni!
Așa au trecut zilele: luni, marți și miercuri. Joi după masă, șeful s-a apropiat de el și i-a spus:
– Astăzi la plecare poți să te oprești să-ți iei plata.
Nedumerit, tânărul a întrebat:
– Eu credeam că plătiți vinerea.
– În mod normal da, a răspuns șeful, dar tu ești concediat, deoarece ai rămas în urmă. Diagramele noastre zilnice arată că ai căzut de pe primul loc, unde erai în ziua de luni, pe ultimul loc, miercuri.
– Dar eu lucrez din greu, a încercat să se apere tânărul. Ajung primul la lucru, plec ultimul și lucrez chiar și în pauzele de masă!
Șeful, văzând sinceritatea tânărului, s-a gândit puțin și apoi l-a întrebat:
– Spune-mi, tu ți-ai ascuțit vreodată toporul?
– Păi, nu, domnule. Am fost prea ocupat cu lucrul ca să-mi fac timp pentru asta.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
În vremea când telegraful era cea mai rapidă modalitate de comunicare la distanțe mari, un tânăr și-a depus o cerere pentru ocuparea postului de operator în cod Morse. El citise anunțul în ziar. S-a dus la adresa indicată. A intrat într-o sală mare, plină de oameni foarte ocupați, ce discutau, băteau la mașini de scris, iar alții transmiteau mesaje Morse. Un semn de pe biroul secretarului îl îndruma să completeze un formular și să aștepte să fie chemate într-un birou alăturat.
Tânărul nostru și-a completat formularul și a șezut alături de alți șapte candidați. După câteva minute, tânărul s-a ridicat, a traversat sala de așteptare și a intrat în birou. E firesc, ceilalți au fost surprinși, nepricepând ce se întâmplă. Au mormăit între ei, întrebându-se unul pe altul dacă s-a auzit vreo chemare. Cu toții au fost de acord că tânărul făcuse o greșeală și astfel va fi descalificat. Totuși, după câteva minute, proprietarul l-a condus pe tânărul ce intrase în birou și le-a spus celorlalți:
– Domnilor, îmi pare rău, dar postul tocmai a fost ocupat.”
Ceilalți candidați au început să vocifereze nemulțumiți, iar unul dintre ei a spus:
– Stați puțin, nu înțeleg. El a venit ultimul aici, iar noi nici măcar nu am fost intervievați. Și totuși, el a primit slujba? Nu este cinstit!
– Îmi pare rău, dar în tot acest timp cât ați stat aici, telegraful transmitea continuu în cod Morse, următorul mesaj: Dacă întețegi acest mesaj, întră în birou. Slujba este a ta. Nici unul dintre voi nu l-a auzit sau înțeles. Însă acest tânăr l-a auzit și l-a înțeles. Slujba este a lui!
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Într-o zi, o găină și un porc mergeau de-a lungul unei străzi. Au văzut niște copii săraci care păreau de parcă n-ar mai fi mâncat de zile întregi. Mișcată de compasiune, găina a spus porcului:
– Am o idee! Hai să oferim acestor copii un mic dejun copios: șuncă și ouă!
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Un negru, soț și tată a unui copil, în fiecare zi mergea la lac și pecuia nu mai mult de 3 pești, după care plecă liniștit acasă.
Cineva remarcă acest obicei și mod de viață, la care, îl întrebă pe pescarul nostru:
– De ce pescuiești 3 pești și nu 6?
– Pentru că unul este pentru soția mea, unul pentru copilul meu și unul pentru mine, răspunse negru. De ce? întrebă el.
– Păi 3 îi duci la familie, iar ceilalți 3 îi vinzi. Iar cu banii strânși, încet încet, îți poți lua o barcă, spuse convins observatorul.
– Bun! Și, ce fac după aceea? întrebă nelămurit negrul.
– Păi după ce îți iei o barcă vei putea prinde cu năvodul și vei câștiga și mai mulți bani, iar apoi, încet încet, deschizi o fabrică de conserve de pește unde alții vor lucra pentru tine, iar tu vei putea sta doar la pescuit, liniștit.
Parcă nepăsător de această provocare îi răspunse celui care-l provocase destul:
– Dar ce crezi, tu, că fac acum?
Doi adolescenți aventuroși, foarte buni prieteni, au plecat în expediție, explorând peșteri. Într-una dintrea acestea, au descoperit, destul de adânc, urme de urs. Au hotărât să meargă mai departe, cu curaj, încet și cu extremă precauție, cu ochii larg deschiși și cu urechile ciulite în cazul în care ar fi întâlnit cu adevărat ursul.
Dintr-o dată, din întunericul peșterii a sărit în fața lor un urs imens, cel mai mare pe care îl văzuseră vreodată. Ridicat în două picioare în fața lor, ursul a scos un răcnet asemănător celui de leu, care a provocat un ecou asurzitor. Speriați de moarte, cei doi băieți au hotărât instantaneu că este cel mai indicat să o ia la fugă. S-au întors imediat și au rupt-o la fugă.
Dar, în acel moment, unul dintre ei s-a trântit la pământ și a început să-și dezlege cu disperare șireturile bocancilor. S-a descălțat de ei și a încălțat repede perechea de teniși din rucsac începând repede să-și lege șireturile.
Prietenul său exasperat s-a întors și a strigat la el:
– Hai odată , omule! Să ieșim de aici! Ce te-a apucat să-ți schimbi chiar acum încălțămintele? Și așa nu prea avem mari șanse să scăpăm – nu putem fugi mai repede decât ursul!
Stând în picioare deja și luând-o la fugă, cel dintâi i-a răspuns:
– Nu trebuie să alerg mai repede decât ursul. Tot ce trebuie să fac este să alerg mai repede decât tine.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Ilustratii pentru predica 