You are currently browsing the category archive for the ‘(Ne) Multumire’ category.


Intr-o dimineata, undeva pe la ora 8, mama trase perdele de la camera baiatului ei inundand camera de lumina.

– Trezeste-te! spuse mama baiatului inca adormit in pat.

– Ce motive am sa ma trezesc? intreba morocanos baiatul.

– E duminica dimineata! spuse mama cu convingere.

– Nu-i suficient, spuse baiatul. Mai da-mi un motiv!

– Trebuie sa mergem la biserica, raspunse inapoi mama.

– Nu-i suficient! Mai da-mi un motiv! insista baiatul.

– Esti pastorul bisericii!

Predicator anonim.

Reclame

   Beethoven traia una din zilele triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat. Putea sa auda doar folosind un fel de trombon (palnie) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa le citeasca de pe buze. A fost trezit din descurajare prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven si care ii spuse aproape strigand: „Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna.” Pofta de viata i-a revenit si a compus una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”. In tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar ai principelui, protectorul sau. Trebuie sa asculti aceasta piesa din nou, il vei percepe altfel acordurile.

Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010.


   Rafael picta faimoasele sale fresce la Vatican, cand doi cardinali s-au oprit sa se uite si sa-si spuna parerea:

   – Fata apostolului Pavel este prea rosie, a spus unul.

   Rafael i-a raspuns:

   – S-a inrosit cand a vazut in mainile cui a cazut Biserica.

Criza Integritatii, Warren W. Wiersbe, ed. Stephanus, 1988


   La un servici normal de predicare, un pastor musafir bisericii, predica cu infocare la care Biserica raspundea undeva aproape de ora 12.00 in aceeasi masura: „Amin! Amin!”. Inteles gresit acest „amin” de catre predicator, el a contintuat sa predice si mai infocat. Dupa un timp cand isi ridica privirea nu mai era nimeni in sala decat un singur frate. Uimit de aceasta disparitie a audientei, predicatorul il intreba pe acest ultim frate:

   – Unde au plecat fratii?

   – Pai e trecut de ora 12.00 fix, raspunse fratele din banca.

   – Si dumneavoastra de ce nu ati plecat?

   – Pentru ca am de facut un anunt! spuse responsabil fratele.

Anonim


   Un barbat negru, sot si tata al unui copil, mergea in fiecare zi la lac si pescuia nu mai mult de 3 pesti, dupa care pleca linistit acasa.

   Cineva remarca acest obicei si mod de viata, la care, il intreba:

   – De ce pescuiesti 3 pesti si nu 6?

   – Pentru ca unul este pentru sotia mea, unul pentru copilul meu si unul pentru mine, raspunse barbatul. De ce as pescui 6?

   – Pai 3 ii duci la familie, iar ceilalti 3 ii vinzi. Iar cu banii stransi, incet incet, iti poti lua o barca, spuse convins observatorul.

   – Bun! Si, ce fac dupa aceea? intreba nelamurit omul.

   – Pai dupa ce iti iei o barca vei putea prinde cu navodul si vei castiga si mai multi bani, iar apoi, incet incet, deschizi o fabrica de conserve de peste unde altii vor lucra pentru tine, iar tu vei putea sta doar la pescuit, linistit.

   – Dar ce crezi, tu, ca fac acum? veni raspunsul pescarul.

Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010.


   Emmanuel Ninger a fost un artist tare talentat. Obisnuia sa isi cumpere cele necesare de la un magazin al carui patron il cunostea bine. Intr-una din zile, domnul Ninger si-a platit cumparaturile cu o bancnota de 20$. Patronul magazinului i-a acceptat banii si i-a pus in sertarul casei de marcat. Totusi acesta a remarcat ca s-a murdarit pe degete de cerneala. A devenit suspicios si a anuntat politia.

   Politistii au obtinut un mandat de perchezitie a casei lui Emmanuel Ninger. In podul acestuia au gasit instrumente de reproducere a bancnotei de 20$. Au gasit si trei portrete pictate de domnul Ninger. Erau deosebite. De fapt, daca stai sa te gandesti, trebuia sa aiba talent ca sa poata reproduce bancnotele. A reusit sa pacaleasaca o multime de persoane pana in ziua ghinionista.

   Dupa arestarea sa, cele trei tablouri s-au vandut la o licitatie publica cu 5000$ fiecare. O suma mare pentru vremea aceea. Culmea e ca practic i-a luat aproximativ aceeasi perioada de timp pentru a picta boncnota de 20$ cat i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5000$.

Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010


   Intr-un mic orasel traia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celalalt isi castiga existenta vanzand sandale. Aceasta femeie era mai mereu trista. Vazand-o mereu in aceasta stare de tristete, un om a intrebat-o:

   – Ce te supara femeie? Ce necaz iti chinuie sufletul?

   Femeia ii raspunse:

   – Vezi dumneata, acum ploua. Din cauza vremii feciorul care vinde sandale are de suferit. Cum sa nu fiu necajita?

   Peste cateva zile aparu si soarele dar mai putin in inima femeii caci ea tot trista si abatuta era. Nedumerit acum, omul o intreba din nou:

   Acum e soare, nu asta asteptai? De ce esti in continuare suparata?

   – Ooo, vezi dumneata, celalalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpara umbrele pe vremea asta insorita?

Vine indubitabil, Sola Scriptura 2010

Statistica

  • 84.320 vizionari

Calendar

octombrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Puteti primi fiecare postare noua de pe acest blog prin email. Daca doriti, va rog sa va scrieti adresa de email mai jos, dupa care, da-ti click pe Activeaza!

Alătură-te altor 28 de urmăritori

Reclame