You are currently browsing the category archive for the ‘Isus Christos’ category.
Rafael picta faimoasele sale fresce la Vatican, cand doi cardinali s-au oprit sa se uite si sa-si spuna parerea:
– Fata apostolului Pavel este prea rosie, a spus unul.
Rafael i-a raspuns:
– S-a inrosit cand a vazut in mainile cui a cazut Biserica.
Criza Integritatii, Warren W. Wiersbe, ed. Stephanus, 1988
Conform unei vechi legende, un călător s-a rătăcit și a ajuns pe un nisip mișcător. Confucius a văzut situația în care se afla omul și a spus:
– Este evident că trebuie evitate astfel de locuri.
Apoi, Buda trecând și el pe acolo, văzând eforturile disperate ale omului a spus:
– Fie ca problema acestui om să fie o lecție pentru întreaga lume.
După aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului care se afunda tot mai mult în nisipul mișcător, a spus:
– Aceasta e voia lui Alah!
La sfârșit a apărut și Isus. El a spus:
– Apucă-mă de mână, frate. Te voi ajuta Eu să scapi.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Se spune că era o dată un bărbat care lucra ca operator de pod, într-un mic orășel. Peste acel pod trecea o linie de cale ferată, iar slujba operatorului era aceea de a ține podul ridicat, astfel încât, vapoarele să poată trece. Iar când se apropia vreun tren, el trebuia să dea semnalul și să coboare podul.
Într-o sâmbătă însorită, omul și-a adus cu el băiețelul de 7 ani, ca să stea împreună cu el. Băiatul avea voie să meargă pe lângă râu, să se joace în apă, să arunce pietre în apă, să prindă fluturi sau să prindă pește.
Pe la prânz, urma să treacă un tren. Omul a început pregătirile pentru coborârea podului, astfel încât, trenul să poată circula în siguranță peste râu. Privind spre pod, a zărit un copil cățărat pe pilonul de sub pod. Se juca exact pe locul unde podul urma să coboare. Privind mai atent a realizat îngrozit că acel copil era chiar fiul său. Disperat, a strigat la el, dar sunetul trenului care se apropia îi acoperea vocea. Știa că trebuie să ia o decizie rapidă. Dacă lăsa podul jos, fiul său va muri. Dacă nu îl cobora, atunci toți oamenii din tren vor muri pentru că trenul va cădea în râu. Era o chestiune deja, de câteva secunde.
Urlând în agonie, omul a împins maneta de coborâre a podului chiar în momentul în care trenul a ajuns în dreptul său. Fiul său a murit pe loc.
În timp ce trenul trecea, oamenii zâmbeau pe la geamuri și îi făceau cu mâna omului de la pupitru de comandă și nu înțelegeau de ce acesta stătea cu capul plecat. Era zdrobit de durere.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Într-o duminică obișnuită de dimineață, la copii, la școala duminicală, învățătoarea responsabilă de lecție a pus următoarea întrebare:
– Copii, voi știți unde este Domnul Isus?
– La mine în baie, a răspuns convins un băiețel.
– Cum adică la tine în baie? replică încurcată învățătoarea.
– Păi tata, în fiecare duminică dimineața, când intră în baie (și o vede pe mama), întreabă: ”Doamne Isuse, tot aici ești?”
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Se spune că un mare acrobat de circ, a întins o sârmă deasupra cascadei Niagara. În ciuda vântului și fără vreo plasă de siguranță, spre uimirea și încântarea mulțimii care îl privea, el a umblat, a alergat și chiar a dansat pe sârmă.
La un moment dat, a luat o roabă plină cu cărămizi și a uimit mulțimea prin relaxarea cu care o împingea pe sârmă, dintr-o parte în alta a cascadei. Atunci, s-a întors spre mulțimea care îl privea și a spus:
– Câți dintre voi cred că pot împinge un om dintr-o parte în alta, cu ajutorul roabei?
Votul a fost unanim. Toată lumea îl aclama, în timp ce-și ridicau mâinile. Cu toții credeau că o poate face!
– Atunci, a continuat acrobatul, care dintre voi se oferă voluntar pentru încercare?
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
În mod uimitor, o mănușă poate face tot felul de lucruri: poate ridica o carte, poate saluta, poate scărpina, poate mângâia sau lovi pe cineva. Totuși ce poate face este să stea. Pot striga la ea, să mă enervez pe ea, să încerc să o învăț, dar fără nici un rezultat. Nu poate face nimic singură. Fără mâna mea în interior, mănușa nu este altceva decât o bucată de material sau piele.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
Un băiețel a petrecut multe ore construind în cele mai mici detalii o mică barcă, machetă a unei corăbii. Apoi a luat-o și a mers la râul din apropiere ca să o pună pe apă. Imediat ce i-a dat drumul, aceasta a luat-o în josul apei foarte repede. Cu toate că a urmărit-o mult de-a lungul râului, n-a mai putut-o recupera. Vântul și curentul puternic au dus-o tot mai departe; neputând ține pasul, a pierdut-o. Trist, băiatul știa că va trebuie să lucreze din nou multă vreme să-și facă o altă barcă.
Undeva în josul râului, un bărbat a găsit barca, a dus-o în oraș și a vândut-o unui magazin. Mai târziu, în aceeași zi, băiatul nostru a trecut prin oraș și a observat barca din vitrină. Intrând înăuntru, i-a spus vânzătorului că barca din vitrină îi aparținea. Știa toate amănuntele legate de ea, dar nu putea să demonstreze proprietarului magazinului că barca era a lui. Așa că, singura modalitate prin care o putea obține, era să o cumpere. Băiatul vroia barca înapoi atât de mult încât a făcut întocmai.
Luându-și ”opera” din mâna vânzătorului, după ce a plătit-o, băiatul a spus:
– Bărcuța mea, acum ești de două ori a mea. Eu te-am făcut și apoi te-am și cumpărat.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Colegul de lucru al lui Louis Pasteur în demonstrarea teoriei, pe atunci numită a germenilor, a fost Dr. Felix Ruh, un doctor evreu din Paris.
Nepoata acestui doctor murise de difterie neagră, iar Dr. Ruh a jurat atunci, că va afla ce microb i-a ucis nepoata. De aceea s-a închis în laborator zile în șir. A pornit cu hotărâre să demonstreze, împreună cu Louis Pasteur, că teoria germenilor era mai mult decât o simplă teorie.
Asociația medicilor nu a fost de acord cu Pasteur și a reușit să îl elimine. Dar, el n-a plecat departe de Paris. S-a refugiat în pădure și a deschis acolo un laborator în care și-a continuat cercetarea interzisă.
Douăzeci de cai frumoși au fost duși acolo, la laboratorul improvizat. Oameni de știință, doctori și asistente au venit să vadă experimentul. Ruh a deschis un recipient ermetic în care dezvoltase o cultură de difterie neagră, timp de luni de zile. Avea acolo germeni suficienți ca să omoare întreaga Franță. Apoi au mers la fiecare cal în parte și i-au injectat, prin limbă, nări și ochi acei germeni mortali. Toți caii, în afară de unul, au făcut febră mare și au murit. Majoritatea doctorilor și cercetătorilor au abandonat proiectul și nu au rămas să vadă ce se întâmplă cu calul rămas în viață.
Timp de câteva zile calul a zăcut pe pământ, parcă refuzând să moară. Ruh, Pasteur și ceilalți rămași, dormeau pe paie în grajd, lăsând întotdeauna pe cineva de gardă care să îi trezească la orice scădere de temperatură, fie ea cât de mică.
Într-o noapte, pe la ora 2, termometrul indica o scădere cu jumătate de grad a temperaturii calului. Cel ce supraveghea l-a trezit pe Dr. Ruh. Dimineață, temperatura scăzuse deja cu două grade. Seara acelei zile a consemnat dispariția completă a febrei, iar calul s-a putut ridica. A mâncat, iar apoi a băut apă.
Atunci, Dr. Ruh a luat un baros și a lovit acel frumos cal în cap. Apoi, a scos sângele din animalul ce odată suferise de difterie neagră, dar supraviețuise. Au plecat cu toții în mare grabă spre spitalul minicipal din Paris, unde au intrat cu forța trecând de gărzi și de supraveghetori și au intrat în salonul izolat în care erau ținuți 300 de nou născuți bolnavi de difterie neagră. Acolo au inoculat fiecare copilaș cu sângele calului. Din cei trei sute de copii, doar trei nu au supraviețuit.
Astfel, copiii au fost salvați prin sângele unui supraviețuitor.
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.
E vacanță. O familie este într-o călătorie cu mașina. Este cald și toate geamurile mașinii sunt deschise, fiecare bucurându-se de răcoarea provocată de viteză. Dintr-o dată, o albină intră în mașină și începe să bâzâie primprejur, amenințător. Una din fetițele care stătea pe bancheta din spate, alergică la înțepătura de albină, începe să strige:
– Tati! strigă ea îngrozită. O albină! O să mă înțepe!
Tatăl trage mașina pe dreapta și se întoarce, încercând să prindă albina. Zburând înspre el, albina se lovește de parbriz și acesta o prinde în pumn. Ținând-o în pumnul închis, tatăl așteaptă inevitabila înțepătură.
Albina își înfige acum în mâna tatălui și el, de durere, deschide pumnul, eliberând albina. Fetița strigă din nou îngrozită:
– Tati, o să mă înțepe!
Dar tatăl îi răspunde liniștit:
– Nu, draga mea, fii liniștită. Nu te mai poate înțepa. Privește la mâna mea.
Acul albinei era acolo, în mâna sa.
1 Corintnei 15:54 ”Moartea a fost înghițită de biruință!”
1 Corinteni 15:55 ”Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”
Ilustrații fierbinți, Wayne Rice
Ilustratii pentru predica 