You are currently browsing the category archive for the ‘Importanța numelui’ category.


   In anul 1867, Alfred Nobel a brevetat dinamita si apoi alte explozive mult mai puternice. Lumea il numea „regele dinamita”. Intr-o dimineata din anul 1888, Nobel lua ziarul si citi: „Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a murit ieri. El este cel care a proiectat o procedura, care sa omoare intr-un razboi mai multi oameni decat au murit in doua razboaie. Alfred Nobel a murit foarte bogat… „

   Din greseala, jurnalistul il confundase pe Alfred Nobel cu fratele sau mai mare, Alfred, care decedase intr-adevar. Dar, citind necrologul defaimator, Alfred Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urat. Omenirea avea sa-l comemoreze ca pe ingerul mortii, ca pe cel care a fabricat moartea omenirii? Ce amintire ingrozitoare! In ziua aceea, Nobel si-a facut un plan bun: sa lase prin testament imensele sale bogatii pentru un fond de premii pentru cele mai remarcabile opere, care sa intareasca pacea pe pamant.

   Asa a aparut premiul Nobel.

6 ianuarie 2009, Samanta buna.


   Un bărbat care își căuta de lucru, aflase că urma să fie redeschisă grădina zoologică din oraș, așa că s-a dus și a întrebat de o slujbă. Grădina oferea un post foarte ciudat. Gorila murise și avea nevoie de cineva care să se îmbrace într-un costum de gorilă și să se comporte ca atare. Identitatea sa umra să fie ținută secret, bineînțeles. Slujba era foarte bine plătită, așa că, omul a acceptat. A încercat costumul: îi venea perfect, arăta ca o gorilă și astfel a și început noul servici.

   L-a început și-a pus capul jos și s-a culcat. După o vreme însă, a obosit de atâta stat așa că s-a plimbat puțin prin cușcă, a sărit de colo colo și încercat câteva suntele a la gorila. Cei ce îl priveau păreau încântaţi, astfel că au început să aplaude şi să îi arunce alune. Cum îi plăceau alunele, a continuat şi mai mult. A încercat să se caţere într-un copac. Asta a plăcut și mai mult mulțimii, asta însemnând și mai multe alune. A apucat apoi o liană balansându-se dintr-o parte în alta a cuștii. Balansându-se tot mai mult și tot mai sus, dintr-o dată, liana s-a rupt. Și… a căzut afară din cușca sa, în cușca vecină, cușca leului.

   În acel moment s-a panicat. În fața lui stătea un leu imens, la mai puțin de 5 metri. Și mai mult decât atât, părea extrem de înfometat. Omul îmbrăcat în gorilă a început să sară și să strige:

   – Ajutor! Ajutor! Scoateți-mă de aici! Eu nu sunt o adevărată gorilă! Sunt doar îmbrăcat în gorilă! Ajutoooor!

   Atunci leul a sărit rapid pe el, l-a pus la pământ și i-a spus:

   – Taci din gură! O să fim concediați amândoi!

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.


   Conform unei vechi legende, un călător s-a rătăcit și a ajuns pe un nisip mișcător. Confucius a văzut situația în care se afla omul și a spus:

   – Este evident că trebuie evitate astfel de locuri.

   Apoi, Buda trecând și el pe acolo, văzând eforturile disperate ale omului a spus:

   – Fie ca problema acestui om să fie o lecție pentru întreaga lume.

   După aceea a trecut pe acolo Mohamed. La vederea omului care se afunda tot mai mult în nisipul mișcător, a spus:

   – Aceasta e voia lui Alah!

   La sfârșit a apărut și Isus. El a spus:

   – Apucă-mă de mână, frate. Te voi ajuta Eu să scapi.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.


   Cu câțiva ani în urmă, o domnișoară frumoasă a primit în dar o carte. A început să o citească, dar i s-a părut cam seacă și plictisitoare, așa că a pus-o deoparte în bibliotecă. După o vreme, participând la un eveniment social, ea i-a fost prezentată unui tânăr fermecător care era punctul de atracție al acelei adunări. A aflat că numele tânărului era H. W. Wood. În timpul conversației, ea i-a spus:

   – O, domnule Wood, am acasă o carte scrisă de cineva pe nume Wood; de fapt, autorul are aceleași inițiale ca dumneavoastră. Nu este aceasta o coincidență extraordinară?

   – Deloc, a venit răspunsul tânărului burlac, eu am scris cartea.

   Când tânăra s-a întors acasă, a căutat cartea în bibliotecă și a stat până după miezul nopții ca s-o termine de citit! Pentru că fusese captivată de autor, a simțit dorința subită de a-i citi cartea – și de data aceasta i s-a părut extrem de interesantă. Mai târziu tânăra respectivă a devenit doamna Wood!

Viața devoțională personală, Bobby Moore.


   Un evanghelist faimos era în oraș pentru o mare campanie de evanghelizare. În drum spre stadionul unde urma să aibă loc adunarea, evanghelistul  a vrut să se oprească la poștă ca să trimită o scrisoare. S-a rătăcit și nu avea nici un indiciu încotro să meargă, așa că s-a gândit să ceară cuiva ajutorul.

   A văzut un băiețel care mergea pe trotuar, așa că a oprit mașina și a spus:

   – Îmi dai voie să te întreb ceva, băiete? Mi-ai putea spune unde este oficiul poștal?

   – Sigur. Vă întoarceți înapoi, mergeți pe stradă până la primul semafor, faceți la stânga, după care mergeți înainte și îl vedeți după a doua stradă la dreapta, a răspuns băiatul.

   – Multumesc mult, tinere, a spus evanghelistul. Apropo, aș vrea să te invit la o întâlnire astăzi după amiază. Acolo îți voi arăta cum poți să Îl găsești pe Isus și să-L faci Mântuitorul tău personal, întinzându-i astfel o invitație pentru evanghelizare.

   – Slabe șanse, a replicat băiatul. Nici măcar oficiul poștal nu l-ai putut găsi.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.


   Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot și doi adolescenți, dintre care unul tocmai câștigase premiul la concursul Cel mai deștept adolescent din lume.

   În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei și le-a spus:

   – Am o veste rea și una și mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuși în scurtă vreme. Iar vestea și mai rea este că am numai trei parașute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbușindu-se cu avionul.

   Pilotul a continuat:

   – Eu am familie. Am soție și trei copii care mă așteaptă acasă. Am responsabilități. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre parașute.

   Și cu asta, a apucat o parașută și a sărit. Imediat, Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume a fost următorul care a luat cuvântul:

   – Eu sunt cel mai deștept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!

    Astea fiind spuse, a apucat a doua parașută și a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:

   – Fiule, ia tu ultima parașută. Eu sunt împăcat cu Domnul și sunt gata să mă prăbușesc cu avionul. Ia parașuta și sari.

   – Liniștește-te părinte, a spus celălalt adolescent. Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.


   Filosoful Soren Kierkegaard a povestit odată despre un circ ce a fost cuprins de foc. Flăcările de la circ s-au răspândit spre terenurile din jur, care au început să ardă din ce în ce mai tare, îndreptându-se spre satul din apropiere.

   Șeful circului, convins că satul va fi ars, iar oamenii omorâți dacă nu vor fi anunțați a făcut un apel către cineva care ar putea merge în sat să anunțe locuitorii. Clovnul complet costumat a sărit pe bicicletă și a luat-o în goană, pe deal în jos, înspre sat.

   – Fugiți și scăpați! Vine foc iar satul va arde! striga el pe străzile satului. Satul va arde! Fugiți!

   Sătenii curioși au ieșit din casele lor și din magazine și s-au adunat pe marginea drumului. Au strigat apoi la clovn râzând și aplaudând spectacolul.  Cu cât clovnul striga mai desperat, cu atât mai mult aclamau sătenii.

   Satul a ars iar pierderea de vieți a fost mare deoarece nimeni nu a luat în serios ce spunea clovnul. În definitiv era doar un clovn.

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.


   Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

   În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

   Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

   – Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

   – Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

   – Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

   – Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

   – Care este numele tău?

   – Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

   Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

   – Care este numele tău?

   Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

   – Numele meu este Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

   – Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice

Statistica

  • 84.848 vizionari

Calendar

noiembrie 2019
L M M J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Puteti primi fiecare postare noua de pe acest blog prin email. Daca doriti, va rog sa va scrieti adresa de email mai jos, dupa care, da-ti click pe Activeaza!

Alătură-te altor 28 de urmăritori