Un țăran avea un cal bătrân pe care îl folosea ca să lucreze pământul. Într-o zi, calul a scăpat și a fugit pe dealuri. Când vecinii au auzit acest lucru, au mers la stăpânul calului ca să-și exprime părerea de rău și sprijinul față de el. La acestea țăranul a răspuns:

   – Noroc? Ghinion? Cine știe?

   O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă înconjurat de o herghelie de cai sălbatici. De această dată, vecinii l-au felicitat pentru norocul lui.

   – Noroc? Ghinion? Cine știe? a răspuns țăranul.

   Apoi, când fiul țăranului a încercat să călărească unul din caii sălbatici, a fost aruncat de acesta din șa și și-a rupt un picior. Toată lumea a concluzionat că era vorba de ghinion. Numai că țăranul o ținea pe a lui:

   – Noroc? Ghinion? Cine știe?

   Câteva săptămâni mai târziu armata a trecut prin sat și a recrutat cu forța pe orice tânăr în stare să lupte în războiul ce izbucnise de puțină vreme. Când au văzut pe fiul țăranului cu piciorul rupt l-au lăsat acasă. Toată lumea a fost extrem de invidoasă pentru nocorcul țăranului.

   – Noroc? Ghinion? Cine știe?

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice.

Reclame