You are currently browsing the daily archive for martie 26, 2010.


   Un grup de elevi de la un liceu din California au petrecut trei luni, pregătindu-se și planificând o excursie în Mexic pe perioada vacanței de Paști, ca sa-i ajute pe cei săraci. S-au rugat ca Dumnezeu să-i folosească într-un mod miraculos. Anticipând o săptămână pasionantă, au călătorit spre o biserică mică de lângă Mexicali.

   Când au ajuns în micul sătuc, duminica dimineață, tinerii au văzut că biserica la care urmau să meargă ei fusese arsă aproape în întregime. Tavanul căzuse, iar în picioare mai erau doar cei patru pereți laterali. Și-au croit drum, cu atenție, printe dărâmături, spre ceea ce mai rămăsese din clădire. Atunci au auzit un cântec în spaniolă răzbătând din interiorul bisericii. Au fost întâmpinați de chipul uimit și obosit al unui pastor mexican și al celor nouă credincioși ce participau în închinarea de dimineață. Se părea că biserica nu primise scrisoarea prin care grupul își făcea cunoscute intențiile de a-i vizita și de a-i sluji timp de o săptămână.

   Când cântecul s-a terminat, pastorul a întrerupt serviciul de închinare, s-a îndreptat spre grup spunând:

   – Que pasa? ceea ce grupul a interpretat ca fiind: ”Ce căutați voi copii albi, bogați, în biserica noastră?”

   După o lungă tăcere, unul dintre tineri a răspuns:

   – Suntem creștini și am venit aici ca să slujim.

   Auzind aceasta, ochii pastorului s-au umezit de lacrimi.

   – Câțiva oameni din sat au incendiat biserica, acum șase luni. De atunci ne rugăm lui Dumnezeu să ne trimită ajutoare, dar am încetat să mai sperăm că vor veni vreodată. Slăvit să fie Dumnezeu!

   Cei treizeci și cinci de tineri liceeni au amuțit. Au auzit de multe ori ideea de a fi folosiți de Dumnezeu, dar acum era pentru prima dată când experimentau acest lucru. Uimit, unul dintre tineri s-a întors spre altul și i-a spus:

   – Nu-mi vine să cred, noi suntem răspunsul la rugăciunile lor!

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice

Reclame

   Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

   În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

   Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

   – Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

   – Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

   – Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

   – Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

   – Care este numele tău?

   – Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

   Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

   – Care este numele tău?

   Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

   – Numele meu este Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

   – Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Ilustrații fierbinți, Wayne Rice

Statistica

  • 84.320 vizionari

Calendar

martie 2010
L M M J V S D
    apr. »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Puteti primi fiecare postare noua de pe acest blog prin email. Daca doriti, va rog sa va scrieti adresa de email mai jos, dupa care, da-ti click pe Activeaza!

Alătură-te altor 28 de urmăritori

Reclame